Salamul de Sibiu (IGP) a fost inregistrat ca produs de Indicatie Geografica Protejata, anunta Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale printr-un comunicat de presa.
Conform procedurilor de inregistrare a unei denumiri in Registrul Denumirilor de Origine Protejate ?i al Indica?iilor Geografice Protejate, acest produs se bucura de noua titulatura incepand din 19 februarie, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului de punere in aplicare al Comisiei Europene in Jurnalul Oficial al UE.

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne de porc provenita de la porci ajunsi la maturitate si din slanina tare. Amestecul este umplut in membrane naturale si/sau colagenice si supus afumarii cu lemn de esenta tare, maturarii si uscarii la rece. Pentru maturare se utilizeaza produse alcoolice vin alb, vin rosu, vin rose, coniac, vinars, vinuri spumante, bere neagra. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori) Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care contin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.

Cea mai importanta contributie in crearea gustului sunt aromele formate in cursul fermentatiei (care incepe din momentul umplerii in membrana si se desavarseste prin procesele de afumare la rece si maturare-uscare) din zaharurile adaugate, din aminoacizii existenti sau din cei formati prin hidroliza proteinelor, precum si cele formate prin degradarea lipidelor. Salamul de Sibiu are o aroma specifica, inconfundabila, gra?ie perioadei de maturare-uscare indelungata de minimum 60 de zile in prezenta mucegaiului nobil.

Cu o traditie de peste un secol, Salamul de Sibiu (IGP) a aparut in 1910, cand italianul Filippo Dozzi s-a hotarat sa cumpere in Sinaia o cladire ce adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel. Noul produs poarta denumirea de Salam de iarna, iar pe ?tampila de export era inscriptionat Vama Sibiu, intrucat aceasta era punctul de iesire spre teritoriul Austro-Ungar. Insa pentru ca, in Ungaria, existau fabrici concurente care produceau un salam asemanator, salamul lui Dozzi avea restrictii pe teritoriul ungar, asa ca in comenzile din strainatate numele produsului devine mai intai Salam din vama Sibiu, pentru ca apoi sa fie numit Salam Sibiu.

Romania are o traditie de peste 100 de ani in producerea Salamului de Sibiu, pentru care exista o documentatie foarte bogata care atesta ca produsul a inceput concomitent in doua zone diferite din Romania, arealul Sibiului (Medias) si cel a Vaii Prahovei.

Este evident ca pe parcursul unor decenii intregi de traditie in care procesul de productie a ramas neschimbat, conexiunea dintre produs, denumirea acestuia si aria sa geografica s-a consolidat in memoria consumatorului, care percepe prin Salamul de Sibiu acel salam crud-uscat, realizat in aria geografica indicata, din carne de porc si slanina tare, amestecate cu ingrediente de sarare-condimentare, avand o culoare rubinie, cu o membrana acoperita de mucegai nobil alb, alb-galbui sau alb-cenusiu, cu aroma si gust tipice.

Datorita specificitatii produsului si a legaturii sale cu aria geografica, Romania a solicitat inregistrarea Salamului de Sibiu ca Indicatie Geografica Protejata pentru a-l face cunoscut si pentru a-i creste competitivitatea la nivel european si mondial.